Stu finòminu (p'asempiu: l'usu di "sbintuliari" mmeci di "svintuliari") s'usa a li voti ntâ lingua parrata.
Ìndici |
S'attrova nta vari àrii di la Sicilia. E' usatu nta li canzuni, li pruverbi, ma puru nta quarchi puisìa siciliana.
"arrisbigghiari" (arrisvigghiari)
"sbèniri" (svèniri)
"sbiari" (sviari)
"sbapurari" (svapurari)
"sbintura" (svintura)
ecc.
Ci voli nutari ca stu finòminu funèticu nun è tìpicu sulu dû sicilianu, pirchì asisti nta àutri lingui neolatini, comu p'asempiu lu spagnolu, ntô quali è assai friquenti sta prununza "sb" dâ "sv":
"desventura" è spissu prununzatu "desbentura" (svintura)
"desvalorar" è spissu prununzatu "desbalorar" (svaluriri)
"Osvaldo" è spissu prununzatu "Osbaldo" (Osvardu, nomu di pirsuna)
"desvío" è spissu prununzatu "desbío" (svìu, sviamentu)
"desvergüenza" è spissu prununzatu "desbergüenza" (l'èssiri senza virgogna)
Ntô scrìviri nun si sarva sempri la "sv":
esbelto (sveltu, siccu, suca-sìmula)
E' puru prisenti ntâ lingua corsa ca havi la furma:
sbiutà (zoè 'n sicilianu: "svacantari") dû latinu "ex vuiditare" ca figghiau puru lu tuscanu "svuotare"
ecc.
Raccumannamu di nun usari la "sb" funètica ma nun cunzidiramu lu sò usu comu n'erruri.
Why are we here?
All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License
This page is cache of Wikipedia. History